Nu stiu. Poate pentru ca ieri am cumparat Umbra lui Ender. Pentru ca odata, demult, cand inca mai aveam timp de lectura, am citit Jocul lui Ender. Pentru ca de fiecare data cand sterg praful in biblioteca si nimeresc peste aceasta carte nu rezist tentatiei. Pentru ca o deschid cu gandul sa recitesc doua-trei fragmente, dar sfarsesc prin a reciti doua-trei capitole. Ce are cartea asta atat de special? Probabil e doar geniul lui Scott Card, dand nastere uneia dintre cele mai reusite (daca nu cea mai reusita) mostre de literatura SF avand copii ca personaje centrale.
In 2008 apare filmul. Sa ma bucur? Sa nu ma bucur? Greu de zis. Am vazut destule ecranizari slabe ale unor carti bune - Codul lui DaVinci e primul exemplu care-mi vine in minte. Tind totusi spre prima varianta, ma bucur. Motivul? Autorul va avea un cuvant de spus, filmul fiind turnat sub supravegherea lui. Oricum, cartea bate filmul, cum bine zice Editura Nemira, si que sera, sera, cum bine zice Doris Day.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu