Am avut Oscaruri si anul asta desi se putea sa nu. Nu excesiv de glamorous, putin cam grabit, dar OK. Au fost momente memorabile, in sens negativ sau amuzant; Johnny Depp mestecand ciunga, blonda Cameron Diaz chinuindu-se sa spuna cinematography in timp ce sala radea, Colin Farrell alunecand pe scena in timp ce se indrepta spre microfon, Helen Mirren rostind raspicat good old fashioned cojones. Dar poate cel mai penibil moment a fost cel in care Markéta Irglová (best original song) n-a fost lasata de orchestra sa-si spuna speech-ul de multumire, fiind readusa pe scena mai tarziu pentru a o putea face.
Multi se asteptau ca premiul cel mare sa fie castigat de Atonement, la fel ca la Globuri. Eu insa ma asteptam sa castige unul dintre filmele violente pentru ca asa cum bine stim, Oscarul se acorda si pe criterii de politica cinematografica. Au fost prea multe filme dure (vorba lui Jon Stewart, thank God for teen pregnancy!), iar daca Atonement, de exemplu, ar fi castigat, s-ar fi spus ca celelalte au fost excluse din start pe motivul violentei. N-am fost surprins de faptul ca No Country for Old Men al fratilor Coen a castigat, desi eu il vedeam castigator pe There Will Be Blood.
Am ghicit castigatorii la Actor in a Leading si Supporting Role, Actress in a Supporting Role, Directing si Animated Film. Slabut, anul trecut m-am descurcat mai bine. M-a uimit ne-nominalizarea lui Le Scaphandre et le Papillon la Foreign Language Film, invingatorul lui 4 luni, 3 saptamani si 2 zile la Globuri.
M-am bucurat sincer pentru Marion Cotillard desi speram sa castige Cate Blanchett, stralucitoare in public ca de obicei.
Per ansamblu aceasta editie mi s-a parut incropita putin cam in graba, scenaristii avand probabil partea lor de vina. Dar e OK, orice e mai bine decat nimic.
See you next year.
