Primavara, vara, toamna, iarna... si primavara

Am vazut Spring, Summer, Fall, Winter... and Spring. Destul de interesant. Dar, hai sa vedem ce scrie pe cinemagia.ro:

"Povestea unui baietel care locuieste intr-un mic templu plutitor alaturi de un batran maestru care-l invata tehnicile artelor martiale. Dupa cativa ani, baiatul devenit acum un tanar in toata regula, experimenteaza primele contacte sexuale cu o tanara venita la templu pentru a fi vindecata de maestru. Cei doi se hotarasc sa fuga, insa viata lui devine un adevarat infern. Astfel baiatul se intoarce la templul de pe lac pentru a gasi iluminarea spirituala de care are acum atata nevoie"

Ce misto suna! Doar ca:
unu: batranul nu-l invata nici o tehnica a artelor martiale, cei doi doar se roaga si culeg plante medicinale.
doi: cei doi nu se hotarasc sa fuga - fata, care se vindecase, e trimisa de batran acasa pentru ca acesta din urma ii vazuse pe amandoi dormind in barca, iar a doua zi "tanarul in toata regula" pleaca de la templu.
trei: actiunea se petrece doar pe lac, nu apar secvente cu viata lui de "adevarat infern". Singurul lucru pe care il stim despre viata lui e ca fata il inseala si el o omoara.

Noroc ca mai exista si IMDb:
This film takes place in an isolated lake, where an old monk lives on a small floating temple. The wise master has also a young boy with him that teaches to become a monk. And we watch as seasons and years pass by.

Vizionare placuta.

Drumurile noastre toate... cu Intertrans

Am fost nevoit sa fac un drum. Cu maxi-taxi Intertrans. Pana aici nimic deosebit. Doar ca o minte creata de la sus-numita firma de transport s-a gandit la bietii calatori, care se plictisec de moarte pana ajung la destinatie. Si a luat hotararea ca e bine sa-ti distrezi pasagerii, asa ca au montat un monitor LCD in fata primului rand de scaune, cam la 1.5-1.7 metri inaltime. Monitor pe care se perinda continutul unui DVD. Subiectele sunt de o diversitate incredibila: un spot publicitar al firmei "transportoare" (sa nu uitam cu cine mergem, sa putem reveni); alt spot la Ziarul de Iasi; inca unul care ridica in slavi o agentie imobiliara greco-latina, daca e sa ne luam dupa nume: Kolonaki Domus, iar in restul timpului programul de divertisment ne prezinta "filmulete de pe DC++". Sau de pe YouTube. Sau de pe MetaCafe. N-ai cum sa te plictisesti.

Vezi chinezi/japonezi/coreeni care isi impart niste carti de joc, iar cel care are ghinionul sa o traga pe cea cu capul de mort primeste o pedeapsa hilara. Toata procedura are loc fara vorbe, acceptate sunt doar chicotelile infundate, pentru ca jocul se desfasoara intr-o sala de lectura, din cate mi-am dat eu seama.

Vezi tot felul de scamatori care leviteaza, scot carti din gura, inghit baloane, transforma apa in bere, etc. La piece de resistance e un filmulet cu un tip care merge pe peretele vertical al unei cladiri la fel cum mergem noi pe trotuar. Aparent la fel. Caci magicianul are cu el o umbrela, pe care in momentul in care ajunge la un delta h ales mai mult sau mai putin arbitrar, o deschide. Moment in care camera nu-l mai filmeaza de jos ci doar perpendicular pe zid, asa ca spectatorul inmarmurit nu vede decat umbrela. Epigonul lui Houdini face cateva vraji sub aceasta, la adapost de privirea vulg-ului nedemn de o asemenea demonstratie de putere, dupa care inchide umbrela si - surpriza! acum e cu fata in jos. Bineinteles, coboara, iar la baza cladirii revine din planul vertical in cel orizontal. Moment in care pentru o secunda pare suspendat. Dar mai stii? Mi s-o fi parut. O fi batranetea de vina, nu mai vad bine...

Lumea in masina e extaziata, mai ca cere bis, fara sa stie ca nu e nevoie, ba din contra! Pentru ca am uitat sa va spun, datorita acestei uimitoare diversitati cinematografice, filmuletele si spoturile publicitare se repeta de numeroase ori pe parcursul calatoriei. Ai timp sa-l vezi pe Chris Angel, daca am retinut bine numele, de vreo 10-15 ori, depinde cat de departe mergi. La un moment dat toata chestia asta care ar trebui sa-ti manance timpul devine foarte enervanta daca nu ai o carte sau o revista la tine, sa-ti iei ochii de la ecran. Pentru ca nu te intereseaza sa revezi filmuletele, dar n-ai ce face. Chiar daca vrei sa nu te mai uiti, creierul sesizeaza involuntar miscare in campul vizual si intorci privirea de la geam, de la vecina inapoi la monitor, unde magicianul tocmai a ajuns la 5 metri de pamant.

De aia e bine sa ai masina. Prin urmare te consolezi cu vorba din batrani "asa e cand n-ai lucrul tau" si te gandesti cum sa faci sa obtii un leasing pe 10 ani pentru un Logan Diesel pe care dupa 5-6 ani n-o sa stii cum sa faci sa-l vinzi.

Toate ar fi bune & frumoase (exagerez, nu ma credeti) daca prezentarea video ar avea si sunet, si ar merge neintrerupt. Insa soferul decide ca sunt suficiente imaginile, si in loc de coloana sonora ne delecteaza cu europa-efem, cel mai enervant post de radio de pe plaiurile mioritice. In plus, DVD Player-ul care ne face calatoria mai placuta nu stie ce-i ala anti-shock buffer / memory skip protection, si la fiecare zona mai saraca in bitum imaginea se intrerupe pt 4-5 secunde. Si slava domnului (ministru al transporturilor), nu ducem lipsa de astfel de zone.

O placere. Cum dracu am putut sa uit acasa castile de la telefon... Mare dobitoc mai sunt. Uneori.

Toata povestea asta are si o parte buna. Cand se termina calatoria esti mult mai fericit ca ai ajuns la destinatie si poti in sfarsit sa cobori din masina, fericit indiferent de scopul vizitei: inmormantare, examen, operatie de apendicita, revedere cu prietenii, dusmanii, creditorii, debitorii......

Sa calatoriti bine!

Ender. Why Ender?

Nu stiu. Poate pentru ca ieri am cumparat Umbra lui Ender. Pentru ca odata, demult, cand inca mai aveam timp de lectura, am citit Jocul lui Ender. Pentru ca de fiecare data cand sterg praful in biblioteca si nimeresc peste aceasta carte nu rezist tentatiei. Pentru ca o deschid cu gandul sa recitesc doua-trei fragmente, dar sfarsesc prin a reciti doua-trei capitole. Ce are cartea asta atat de special? Probabil e doar geniul lui Scott Card, dand nastere uneia dintre cele mai reusite (daca nu cea mai reusita) mostre de literatura SF avand copii ca personaje centrale.

In 2008 apare filmul. Sa ma bucur? Sa nu ma bucur? Greu de zis. Am vazut destule ecranizari slabe ale unor carti bune - Codul lui DaVinci e primul exemplu care-mi vine in minte. Tind totusi spre prima varianta, ma bucur. Motivul? Autorul va avea un cuvant de spus, filmul fiind turnat sub supravegherea lui. Oricum, cartea bate filmul, cum bine zice Editura Nemira, si que sera, sera, cum bine zice Doris Day.